Traducere autorizată turcească

În Türkiye, titlul de traducător autorizat turc se naște prin aceea că traducătorul își declară cunoștințele de limbă în fața unui notar, iar notarul consemnează această declarație într-un proces-verbal. Împuternicirea este legată de biroul notarial la care s-a întocmit acest proces-verbal. De aceea, formularea „traducător jurat” poate să însemne lucruri destul de diferite de la o țară la alta și de la o instituție la alta.

Ce deosebește traducerea autorizată turcească de celelalte forme de certificare?

În practică există trei noțiuni care se confundă cel mai des: traducerea autorizată turcească, traducerea legalizată notarial și traducerea apostilată. Ele nu sunt alternative una alteia, ci straturi care se suprapun. Un document poate purta numai traducerea autorizată turcească; poate fi și legalizat notarial; sau, peste amândouă, se poate adăuga apostila. Până la ce strat urcați hotărăște nu documentul, ci instituția căreia îi veți preda documentul.

Stratul	Cine îl face	Ce confirmă	Când se cere de obicei
Traducere autorizată turcească	Traducător cu proces-verbal de jurământ depus în Türkiye	Conformitatea traducerii cu originalul	Operațiuni interne, examinare prealabilă, anexe la dosarul de cerere
Legalizare notarială	Biroul notarial	Autenticitatea semnăturii traducătorului	Depunere la o instituție oficială, act turcesc de proprietate, căsătorie, dosar de proces
Apostilă	Guvernoratul turc al provinciei sau comisia judiciară turcă	Competența autorității care certifică	Cazurile în care documentul va fi folosit în străinătate
Supralegalizare consulară	Reprezentanța țării respective	Ultima verigă a lanțului	Țările care nu fac parte din sistemul apostilei

Urmarea practică a acestui tabel este următoarea: un strat în plus crește cheltuiala și durata, iar un strat lipsă duce la întoarcerea dosarului. Pentru a alege stratul potrivit trebuie luată ca reper solicitarea scrisă a instituției căreia îi veți preda documentul. Ce regim de certificare aplică țara de destinație puteți compara din ghidul nostru de țări.

Cine are nevoie de traducere autorizată turcească?

Cererea se strânge în patru profiluri tipice. Primul îl formează persoanele care depun cereri de studii, de muncă sau de ședere în străinătate; diploma, foaia matricolă, extrasul turcesc din registrul de evidență a populației și certificatul turcesc privind antecedentele penale alcătuiesc dosarul de bază al acestei grupe. Al doilea îl formează cetățenii străini care fac operațiuni în Türkiye; pașapoartele străine, certificatele de naștere străine și procurile întocmite în străinătate nu sunt primite fără a fi traduse în turcă.

A treia grupă o formează societățile. Înființarea unei filiale în străinătate, participarea la o licitație, un credit bancar sau contractele semnate cu un partener străin cer traducere autorizată turcească. A patra grupă o formează casele de avocatură și instanțele; orice document în limbă străină care intră într-un dosar de proces intră însoțit de traducerea lui autorizată turcească.

Deși aceste patru profiluri par a primi același serviciu, așteptările lor sunt diferite. Pentru persoana fizică, hotărâtoare este previzibilitatea termenului; pentru societate trece în față consecvența terminologică, iar pentru casa de avocatură, confidențialitatea și unitatea dosarului. Cum se prelucrează fiecare document, în fiecare profil, tratăm pe rând în ghidul nostru de documente.

Cum decurge procesul?

1. Examinarea documentului. Se verifică lizibilitatea documentului, numărul de pagini, ștampilele de pe el și rubricile scrise de mână. O ștampilă ștearsă duce la adăugarea în traducere a notei „nu se poate citi”, iar această notă este la unele instituții motiv de respingere.
2. Hotărârea privind cuprinsul și stratul. Se lămurește dacă este nevoie numai de traducere autorizată turcească, dacă este nevoie și de legalizare notarială și dacă este nevoie și de apostilă. Când acest pas este sărit, pierderea cea mai frecventă este reluarea de la capăt a unui dosar deja încheiat.
3. Traducerea. Se desemnează un traducător care stăpânește tipul de document. Numele, datele, cifrele și denumirile de locuri se redau întocmai, cu scrierea de pe document; nu se fac interpretări.
4. Verificarea. O a doua persoană compară traducerea cu documentul original, rând cu rând. Ceea ce se caută în această etapă nu este stilul, ci coerența cifrelor și a numelor.
5. Semnătura, ștampila și predarea. Traducerea se semnează și se ștampilează împreună cu declarația traducătorului. Dacă este nevoie de legalizare notarială, dosarul se transmite biroului notarial.

Asigurarea calității: ce anume garantează semnătura?

Semnătura traducătorului este declarația că traducerea poartă același conținut ca documentul original. Nu este declarația că documentul însuși este adevărat sau valabil. Se poate face traducerea autorizată turcească și a unei diplome false; semnătura spune doar că traducerea oglindește cu fidelitate acea diplomă. Această deosebire explică de ce instituțiile vor uneori să vadă și originalul documentului.

În practică, calitatea se măsoară în trei locuri: redarea fără greșeală a numelor proprii și a cifrelor, păstrarea așezării documentului și potrivirea alegerilor terminologice cu limbajul instituției de destinație. Dacă la un extras din registrul de evidență a populației se strică ordinea titlurilor de rubrici, funcționarul nu poate face comparația și poate întoarce dosarul, chiar dacă traducerea este impecabilă din punctul de vedere al limbii.

Al treilea criteriu îl formează elementele care se află pe document, dar nu sunt text. Urmele de ștampilă, hologramele, codurile de bare, sigiliile șterse și însemnările făcute de mână se arată în traducere prin descrieri între paranteze drepte. Omiterea acestor elemente lasă impresia că traducerea nu se suprapune întocmai peste documentul original și slăbește încrederea funcționarului care face cercetarea.

Forma de livrare: exemplarul digital nu trece peste tot

Traducerea autorizată turcească poate fi predată pe hârtie, cu semnătură olografă, sau în format electronic. Locurile în care aceste două forme sunt primite nu sunt însă aceleași. În Türkiye, o parte însemnată a procedurilor oficiale se desfășoară încă pe baza exemplarului cu semnătură olografă; în schimb, multe universități și autorități de imigrare din străinătate primesc în prima etapă exemplarul scanat și cer originalul numai la înmatriculare.

Această deosebire influențează direct calendarul. La o cerere unde predarea electronică este primită, procedura se scurtează cu câțiva pași. Dacă este nevoie de exemplar cu semnătură olografă, și durata de curierat devine parte din plan, iar dacă este vorba de o expediere în străinătate, această durată poate fi cea mai lungă poziție a lucrării. De aceea, întrebarea „în ce formă este primit” se numără printre întrebările care trebuie puse înainte de a începe lucrarea.

Numărul de exemplare trebuie stabilit tot în această etapă. Un exemplar certificat rămâne la instituția căreia i-a fost predat și nu se restituie. Dacă veți da același document la trei instituții diferite, a pregăti de la început trei exemplare este deopotrivă mai rapid și mai economic decât a relua a doua oară aceeași procedură.

Ce stabilește prețul?

La traducerea autorizată turcească, prețul nu se naște dintr-o singură poziție, ci din îmbinarea a patru variabile. Prima este volumul, iar la documentele oficiale acesta se măsoară de regulă în caractere sau în pagini. A doua este perechea de limbi: la limbile cu ofertă adâncă, costul unitar scade, iar la limbile în care lucrează puțini traducători, crește. Deosebirile pe limbi le puteți vedea pe paginile noastre de limbi.

A treia variabilă este stratul de certificare. Onorariul notarial este o poziție separată, independentă de tariful de traducere și supusă tarifului oficial; el nu este cuprins în tarifarea biroului. A patra variabilă este urgența. Intervalele de preț actuale și ce anume este cuprins în preț le publicăm pe larg pe pagina de tarife.

Situații întâlnite frecvent

• Traducerea după fotocopia documentului. Cele mai multe instituții cer ca traducerea să se întemeieze pe un document al cărui original a fost văzut. O traducere făcută după fotocopie poate crea probleme în etapa notarială.
• Neconcordanța la scrierea numelui. Dacă scrierea din pașaport diferă de scrierea de pe diplomă, în traducere trebuie arătat limpede care dintre ele a fost luată ca reper; altfel, cele două documente par a aparține unor persoane diferite.
• Documentele cu dată veche. Unele instituții pun o limită datei de eliberare a documentului. Chiar dacă traducerea este nouă, documentul poate fi socotit vechi.
• Ruptura la documentele cu multe pagini. Traducerile predate fără ca paginile să fie legate între ele nu sunt primite la instituțiile care cer condiția de unitate.

Dacă nu sunteți sigur până la ce strat trebuie certificat documentul dumneavoastră, orice răspuns dat fără a vedea documentul este o presupunere. Când ne transmiteți documentul prin formularul de ofertă, lămurim mai întâi așteptarea instituției de destinație, apoi vă împărtășim în scris cuprinsul lucrării.

Prezentarea de mai jos rezumă practica tipică; practica instituțiilor se poate schimba. Lămurirea de la început a formei cerute de instituție vă scutește de o reluare a lucrării.