Traducerea contractelor și a procurilor

În această familie de documente, traducerea nu este un transfer de informație, ci un transfer de drepturi. Alegerea greșită a unui adjectiv sau a unei conjuncții poate lărgi întinderea unei împuterniciri sau poate desființa o obligație. De aceea, în textele juridice fidelitatea vine înaintea fluenței.

Chestiunea întinderii în procură

Procurile se împart în două, după întinderea lor. Procura generală dă puteri largi; procura specială se întocmește numai pentru o anumită operațiune. Unele operațiuni, de pildă vânzarea unui imobil, se pot face doar cu o procură ce cuprinde o împuternicire expresă pentru acea operațiune; formulările generale nu sunt considerate suficiente.

În traducere, formulările care stabilesc întinderea se tratează cu o atenție chirurgicală. Împuterniciri precum „ahzukabz”, „sulh ve ibra” sau „tevkil” sunt noțiuni proprii dreptului turc și fiecare naște un drept distinct. Reducerea lor la o formulare generală de tipul „dreptul de a face demersurile necesare” face procura inutilizabilă sau, dimpotrivă, o arată nelimitată.

Datele de identitate ale mandatarului, durata împuternicirii și posibilitatea revocării procurii sunt și ele părți nedespărțite ale textului. La procurile pentru vânzarea unui imobil apare fotografia mandantului; în traducere, prezența acestei fotografii se menționează între paranteze drepte. „Azilname”, adică revocarea procurii, este de asemenea un document separat, iar traducerea lui cere aceeași rigoare.

Procurile întocmite în străinătate

Când o persoană care locuiește în străinătate vrea să dea o procură pentru o operațiune din Türkiye, are două căi. Prima este să întocmească procura la consulatul turc din țara în care se află; acest document se pregătește în turcă și se folosește direct în Türkiye, fără a mai fi nevoie de traducere.

A doua este să întocmească procura la un notar din țara în care se află. În acest caz documentul este în limba țării respective, se apostilează în țara de origine, iar în Türkiye se traduce de un traducător autorizat turc și trece prin legalizare notarială. A doua cale durează mai mult, dar poate fi singura opțiune atunci când nu se găsește programare la consulat.

Aceeași logică funcționează și în sens invers: dacă o procură întocmită în Türkiye urmează să fie folosită în străinătate, fiind act notarial, apostila se obține de la președinția comisiei judiciare turce competente, după care documentul se traduce în limba-țintă. Unele țări cer o a doua apostilă pe traducere; acest lanț trebuie planificat de la început.

Bilingvismul contractelor și textul care prevalează

Contractele comerciale internaționale se redactează de cele mai multe ori în două limbi. În astfel de texte, clauza cea mai importantă este cea care stabilește care versiune lingvistică prevalează în caz de litigiu. Dacă această clauză lipsește, chiar și cea mai mică diferență dintre cele două texte se poate transforma într-o dispută lungă.

Existența și conținutul acestei clauze trebuie cunoscute de la început, înainte de traducere. Dacă textul care prevalează este cel în turcă, versiunea în limba-țintă este considerată informativă și se pregătește în consecință. Dacă textul care prevalează este cel în limba-țintă, răspunderea este cu mult mai mare, iar terminologia trebuie aleasă potrivit regimului juridic al contractului.

Contractele mai cuprind și clauze privind legea aplicabilă și instanța competentă. Denumirile de țări, orașe și instanțe din aceste clauze se redau întocmai. Dacă există o clauză de arbitraj, denumirea instituției de arbitraj și regulile ei se păstrează de asemenea identic; denumirile instituțiilor nu se traduc.

Anexe, blocuri de semnătură și formă

La contracte, anexele sunt la fel de obligatorii ca și corpul textului. Listele de prețuri, caietele de sarcini tehnice, tabelele privind nivelul serviciilor și anexele de confidențialitate stau de cele mai multe ori în fișiere separate și sunt pomenite în corpul textului sub forma „Anexa 1”, „Anexa 2”. A da la tradus doar corpul contractului înseamnă a lăsa pe dinafară partea lui măsurabilă.

Numerele și titlurile anexelor trebuie să se suprapună exact peste trimiterile din corpul textului. Dacă denumirea unei anexe se schimbă în traducere, trimiterea din corp rămâne fără obiect, iar textul devine inconsecvent cu sine însuși. Același lucru este valabil și pentru numerele articolelor; numerotarea se păstrează și nu se comasează.

Și blocurile de semnătură fac parte din text. Denumirea părților, numele și calitatea persoanei care semnează, data și locul semnării se redau complet. Textele ștampilelor se descriu între paranteze drepte. Dacă în locul semnăturii olografe s-a folosit semnătura electronică, acest lucru se menționează separat.

Când structura paginii și numerotarea paragrafelor se păstrează, atunci când părțile fac trimitere la un anumit articol cele două texte se întâlnesc în același loc. La ivirea unui litigiu, această suprapunere devine folosul cel mai concret al traducerii.

Consecvența terminologică și termenii definiți

Contractele bine redactate poartă la început o secțiune de definiții: termeni precum „Vânzătorul”, „Cumpărătorul”, „Produsul”, „Data livrării” se scriu cu majusculă și se folosesc în restul textului mereu cu același înțeles. În traducere, fixarea acestor termeni definiți la un singur echivalent este obligatorie.

Traducerea aceluiași termen prin echivalente diferite în articole diferite lasă impresia că în contract ar exista două noțiuni distincte. La contractele lungi, această consecvență se asigură numai printr-o listă de termeni; dacă textul este împărțit și tradus de mai multe persoane, lista devine și mai importantă.

În contractele comerciale apar și abrevieri internaționale de livrare și de plată. Aceste abrevieri sunt standard în întreaga lume și nu se traduc; se lasă așa cum sunt. Sumele, monedele, scadențele și ratele dobânzii de întârziere sunt, în schimb, zona în care exactitatea numerică este cea mai sensibilă.

În contractele lungi se repetă și formulările tip: clauzele de forță majoră, de reziliere, de confidențialitate și de cesiune se găsesc aproape în orice text. Folosirea echivalentelor consacrate ale acestor formule face textul deopotrivă lizibil și familiar din punct de vedere juridic; încercarea unei formulări noi de fiecare dată naște ezitări inutile la părți.

Scopul și nivelul de certificare

Documentul și scopul	Locul întocmirii	Nivelul de certificare
Procură pentru o operațiune din Türkiye	Consulat	Nu este nevoie de traducere
Procură ce va fi folosită în străinătate	Notar	Legalizare notarială + apostilă
Procură pentru vânzarea unui imobil	Notar (cu fotografie)	Legalizare notarială + apostilă
Contract comercial internațional	Între părți	Traducere autorizată turcească, la nevoie legalizare notarială
Contract ce va fi depus la o instanță străină	Între părți	Legalizare notarială + apostilă

Diferențe de la o țară la alta

În Franța, traducătorul trebuie să figureze pe lista oficială a unei curți de apel; o traducere făcută de cineva din afara listei nu este acceptată. În România se cer împreună un traducător autorizat de Ministerul Justiției din România și legalizarea notarială, adică două straturi obligatorii. În China, traducerea trebuie făcută de o societate înregistrată oficial și care are ștampilă; declarația unui traducător individual nu este considerată valabilă. Condițiile de la o țară la alta se află în ghidul nostru de țări.

Greșeli frecvente în textele juridice

• Comasarea împuternicirilor speciale din procură în formulări generale.
• Traducerea termenilor definiți prin echivalente diferite de-a lungul textului.
• Trecerea cu vederea a clauzei privind textul care prevalează și aprecierea greșită a răspunderii într-un contract bilingv.
• Traducerea denumirilor de instanțe, de instituții de arbitraj și de societăți.
• Nepreluarea în traducere a numărului de înregistrare notarială, a datei și a textului ștampilei.
• Încercarea de a apostila procura la guvernoratul turc al provinciei; actul notarial este document judiciar.

Să recitim textul înainte de semnare

În textele juridice, intervenția cea mai valoroasă este cea făcută înainte de semnarea documentului. A lămuri de la început ce împuterniciri trebuie să cuprindă procura și în ce limbă va prevala contractul este cu mult mai eficient decât îndreptările făcute ulterior. Limbile-țintă se află pe pagina noastră de limbi, principiile noastre de lucru pe pagina de tarife, iar proiectul dumneavoastră de text îl puteți transmite prin formularul de ofertă.

Pagina are scop informativ; forma documentului și lanțul de certificare diferă în funcție de țara în care se va face operațiunea. Este bine să verificați condițiile actuale la sursa oficială.